"Să nu adorm. Să nu adormi... Cine știe în ce putem să ne trezim, cine știe în cine... Să nu adormi. Rămâi cu mine. Nu adormi, până când veghea va mânca din noi înfometată și insumi de însumi se va rări, deodată" Cosmagonia sau Cântec de leagăn - Nichita Stanescu

"Un fir de paianjen Atârna de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasa tot mai jos. Mi se trimite si Scara la cer - zic, Mi se arunca de sus. Desi am slabit îngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui ce am fost Ma gândesc ca trupul meu Este totusi prea greu Pentru scara asta delicata. - Suflete, ia-o tu înainte. Pâs

"Tu ai un fel de paradis al tau în care nu se spun cuvinte. Uneori se misca dintr-un brat si cateva frunze iti cad inainte. Cu ovalul fetei se sta inclinat spre o lumina venind dintr-o parte cu mult galben în ea si multa lene, cu trambuline pentru saritorii în moarte. Tu ai un fel al tau senin De-a ridica orasele ca norii, si de-a muta secundele

" Imi deschid ochiul si te privesc, umarul meu, inima mea, frigul totul flutura inapoia lui aidoma unei cozi de cometa. Bratul mi-l intind spre tine- cinci steaguri stralucitoare-unghiile, fulgera ridicate pe o singura, nevazuta coloana. Tampla, obrazul, mi le adaog tamplei, obrazului tau, si numai tampla sunt si numai capat de sprinceana. Iar cand